O respectabila colega putin mai in varsta imi trimite ieri unul din acele email-uri care se termina cu "pune-ti o dorinta, trimite mai departe la 10 prieteni si ti se va indeplini".
Dupa nici 10 minute primesc un nou email cu acelasi subiect si cu urmatoarea mentiune: "Uita email-ul meu precedent. Nu functioneaza!"
Cum nu i-am mai raspuns a venit la mine foarte jenata sa imi explice si verbal si sa isi ceara scuze ca m-a iluzionat inutil. I-am explicat zambind ca nici nu ma asteptam sa functioneze. Iar ea imi raspunde oftand: "da, voi informaticienii sunteti mai greu de pacalit cu de-astea".
Mi-am amintit totusi ca prima mea experienta cu ceea ce numin azi "spam" nu a avut nici o legatura cu internetul. Aveam, cred, vreo 8 ani pentru ca abia incepusem sa scriu si am primit in cutia postala o scrisoare cu titlul "Widowed" in care se povestea de aceasta scrisoare mistica pe care cineva a trimis-o la 20 prieteni si a castigat la loto, iar o fata din Italia a rupt-o si a murit in aceeasi zi. Ca sa functioneze si sa nu ti se intample nimic rau trebuia copiata la mana. M-am speriat si am inceput sa copii. Cum erau destul de lungi m-am plictisit repede asa ca am trisat si am rugat-o pe mama sa mi le traga la xerox jumatate din ele. Dupa ce cu chiu cu vai m-am debarasat de ele (am trisat iar ca am mai pus si cate doua in unele cutii postale), aceeasi scrisoare s-a intors la mine si nu va puteti inchipui frustrarea la gandul ca trebuie sa o iau de la capat.
Intr-un final, copil fiind, am uitat si m-am convins ca nimic rau nu s-a intamplat chiar daca nu am respectat ad literam instructiunile.
Dintre toate tipurile de spam acesta mi se pare cel mai odios: santajul psihologic gratuit. Din pacate, acest mecanism e foarte simplu si eficient, dovada fiind ca functioneaza inca. Stim cu totii ca avem un coleg, un amic sau o cunostinta indepartata care ne mai trimite inca astfel de mail-uri.
Exista putine spamuri mai perverse decat acesta, ca de exemplu cel cu "un copil are nevoie de sange de o grupa f rara... daca nu dai mai departe n-ai suflet...". Fraza cheie care imi spune ca nu e real e tocmai aceasta menita sa declanseze mecanismul culpabilitatii: "daca nu dai mai departe n-ai suflet" cand de fapt cei care initiaza astfel de jocuri nu au suflet.
Pentru mine, ramane o singura intrebare deschisa: de ce? Care e motivul, interesul celui care initiaza acest santaj?
Dati mai departe la 10 prieteni, poate aflu raspunsul :)!
0 comments:
Post a Comment