Cred ca a fost pentru prima data dupa mult timp cand am mers undeva si am avut parte de vreme buna. Dupa zapada din Barcelona de anul trecut, tot la sfarsitul lui martie, ma asteptam sa dea o grindina sau macar o ploaie. Ei bine, ala a fost un weekend facut pentru calatorii in orase mediteraneene, plin de lumina de primavara si de o racoare placuta.
Am adorat orasul si in ciuda unui usor scepticism initial, am ajuns sa il consider unul din locurile in care m-as intoarce oricand cu mare placere.
Nimic nu e nou, dar asta nu il face invechit ci doar fascinant. E de ajuns sa te plimbi printre ruinele romane pentru a-ti pune imaginatia in miscare, nu poti sa nu te gandesti cum era in vremurile marelui imperiu. Poate ca nu a fost istoria stiinta mea preferata, dar acolo am simtit ca am vazut istoria aceea scrisa in piatra, memoria locului si a ruinelor.
Sunt sute de statui: in muzee, pe langa ruine, pe cladiri, in nenumaratele fantani. Nu e de mirare ca locuitorii din evul mediu traiau cu convingerea ca imperiul roman era alcatuit din jumatate statui. E incredibil cum un material atat de dur ca marmura alba poate sa fie modelat atat de realist si sa puna atat de bine in valoare frumusetea corpului uman. E drept ca mesterii au fost ajutati de faptul ca modelelor de pe atunci li se permitea inca sa aiba forme, dar cu toate astea acuratetea detaliilor e extraordinara.
Vacanta mea romana a fost ca o plimbare prin timp. Ma intrebam chiar ce anume s-a schimbat de pe vremea cand Audrey Hepburn si Gregory Peck au filmat acolo. Parca pe undeva e aceeasi atmosfera de "dolce vita", aceeasi energie a orasului.
Nu e foarte greu de altfel, sa le reconstituiesti traseul. Doar turistii si masinile sunt mult mai multi si mai greu de strabatut ca in indepartatii si linistitii ani 50 si din pacate nu mai vezi copii catarandu-se pe Neptun in Fontana di Trevi si mancand pepene pe marginea ei. Au fost inlocuiti de pachistanezi care nu te lasa in pace oferindu-se sa-ti faca poze si de marocani care arunca meduze zburatoare in aer. Cam ca in orice alt loc super turistic.
Dar facand abstractie de aceste lucruri, ramane totusi cea mai impresionanta fantana pe care am vazut-o chiar daca e doar putin mai sus decat altele tot de acolo cum ar fi Fontana di quatro fiumi.
Si mai e si Vaticanul cu San Pietro si cu muzeele care m-au lasat fara cuvinte, Piata Espagna si Venetia si bisericile si pietele si strazile si copacii si terasele si inghetata. Totul e plin de viata si de lumina. Chiar si o piatra atat de ciudata ca Bocca de la Verita cu biserica greco romana in incinta careia se gaseste mi-au lasat amintiri extraordinare.
By all means, Rome! :)
Nimic nu e nou, dar asta nu il face invechit ci doar fascinant. E de ajuns sa te plimbi printre ruinele romane pentru a-ti pune imaginatia in miscare, nu poti sa nu te gandesti cum era in vremurile marelui imperiu. Poate ca nu a fost istoria stiinta mea preferata, dar acolo am simtit ca am vazut istoria aceea scrisa in piatra, memoria locului si a ruinelor.
Sunt sute de statui: in muzee, pe langa ruine, pe cladiri, in nenumaratele fantani. Nu e de mirare ca locuitorii din evul mediu traiau cu convingerea ca imperiul roman era alcatuit din jumatate statui. E incredibil cum un material atat de dur ca marmura alba poate sa fie modelat atat de realist si sa puna atat de bine in valoare frumusetea corpului uman. E drept ca mesterii au fost ajutati de faptul ca modelelor de pe atunci li se permitea inca sa aiba forme, dar cu toate astea acuratetea detaliilor e extraordinara.
Vacanta mea romana a fost ca o plimbare prin timp. Ma intrebam chiar ce anume s-a schimbat de pe vremea cand Audrey Hepburn si Gregory Peck au filmat acolo. Parca pe undeva e aceeasi atmosfera de "dolce vita", aceeasi energie a orasului.
Nu e foarte greu de altfel, sa le reconstituiesti traseul. Doar turistii si masinile sunt mult mai multi si mai greu de strabatut ca in indepartatii si linistitii ani 50 si din pacate nu mai vezi copii catarandu-se pe Neptun in Fontana di Trevi si mancand pepene pe marginea ei. Au fost inlocuiti de pachistanezi care nu te lasa in pace oferindu-se sa-ti faca poze si de marocani care arunca meduze zburatoare in aer. Cam ca in orice alt loc super turistic.
Dar facand abstractie de aceste lucruri, ramane totusi cea mai impresionanta fantana pe care am vazut-o chiar daca e doar putin mai sus decat altele tot de acolo cum ar fi Fontana di quatro fiumi.
Si mai e si Vaticanul cu San Pietro si cu muzeele care m-au lasat fara cuvinte, Piata Espagna si Venetia si bisericile si pietele si strazile si copacii si terasele si inghetata. Totul e plin de viata si de lumina. Chiar si o piatra atat de ciudata ca Bocca de la Verita cu biserica greco romana in incinta careia se gaseste mi-au lasat amintiri extraordinare.
By all means, Rome! :)
0 comments:
Post a Comment