Dimineţile superbe de duminică cum e aceasta, cu soare şi adieri uşoare de vânt îmi provoacă mereu uşoare stări de diconfort din două motive: în primul rând aceste zile trăiesc mereu în umbra zilelor de luni care urmează şi în al doilea rând îmi amintesc de faptul că nu am cu cine le împărţi.
Pe la ora 11 îmi doream să mă sune Adi, când deodata telefonul fix începe să sune şi să clipocească. Răspund bucuroasă, şi spre surprinderea mea, vocea de la telefon începe să îmi vorbească în franceză, şi la fel de surprinzător, pronunţându-mi numele aproape corect.
„ C’est monsieur x du cabinet ...” Ce naiba, ce cabinet, la ora asta, duminică? Fie m-a dat cineva in judecată, fie mă anunţă că iar mi-a expirat permisul de muncă.
„Avem o veste bună pentru dumneavoastră.” Pfiu, ce uşurare.
Am stat vreo 3 minute ascultând pe cineva care nu se mai oprea, fără să am ocazia să-l întrerup. În aceste 3 minute am aflat că sunt fericita câştigătoare a unui concurs la care nu am participat, mai precis a unei consultaţii telefonice gratuite cu un .... clarvăzător. Situaţia era de un penibil greu de explicat, încât am rămas prostită, mă uitam pe geamul de la balcon si dintr-o dată soarele nu mi s-a mai părut deloc deprimant. Mă întrebam dacă nu sunt la o farsă la radio. Dar dacă aşi fi, aş avea răgaz să vorbesc ca să am şansa de a spune o prostie. Sau poate am plonjat într-un straniu univers paralel în care astfel de îndeletniciri precum clar-viziunea sunt chestiuni serioase, universal acceptate precum un abonament la internet.
La capătul celor 3 minute vocea de la telefon (a se preciza că era barbat precum părea a fi şi domnul cu care urma să intru în contact pentru a avea consultaţia), se pare că aştepta ceva de la mine pentru că s-a oprit. Apoi a bătut un apropo: „Aşa că, dacă doriţi să ştiţi ceva despre sănatatea dumneavoastră sau altcevam, vă pot pune in contact cu domnul clarvăzător pentru a vă exercita dreptul...”.
„ Nu merci, nu mă interesează deloc.” Şi s-a prins imediat, nu a mai insistat, mi-a zis un „Bonne journee” şi a închis...
Se pare că diferenţa dintre ăştia de aici şi ţigăncile care se ţin de tine să-ţi ghicească în palmă e una de marketing: aici îţi ofera un cadru legal: „suntem de la cabinetul x, situat în cutare cartier...”, îşi dau seama când nu faci parte din target-ul lor şi nu mai pierd timpul cu tine şi îţi vorbesc într-o limbă corectă ca să îţi lase impresia că sunt normali.
Pe la ora 11 îmi doream să mă sune Adi, când deodata telefonul fix începe să sune şi să clipocească. Răspund bucuroasă, şi spre surprinderea mea, vocea de la telefon începe să îmi vorbească în franceză, şi la fel de surprinzător, pronunţându-mi numele aproape corect.
„ C’est monsieur x du cabinet ...” Ce naiba, ce cabinet, la ora asta, duminică? Fie m-a dat cineva in judecată, fie mă anunţă că iar mi-a expirat permisul de muncă.
„Avem o veste bună pentru dumneavoastră.” Pfiu, ce uşurare.
Am stat vreo 3 minute ascultând pe cineva care nu se mai oprea, fără să am ocazia să-l întrerup. În aceste 3 minute am aflat că sunt fericita câştigătoare a unui concurs la care nu am participat, mai precis a unei consultaţii telefonice gratuite cu un .... clarvăzător. Situaţia era de un penibil greu de explicat, încât am rămas prostită, mă uitam pe geamul de la balcon si dintr-o dată soarele nu mi s-a mai părut deloc deprimant. Mă întrebam dacă nu sunt la o farsă la radio. Dar dacă aşi fi, aş avea răgaz să vorbesc ca să am şansa de a spune o prostie. Sau poate am plonjat într-un straniu univers paralel în care astfel de îndeletniciri precum clar-viziunea sunt chestiuni serioase, universal acceptate precum un abonament la internet.
La capătul celor 3 minute vocea de la telefon (a se preciza că era barbat precum părea a fi şi domnul cu care urma să intru în contact pentru a avea consultaţia), se pare că aştepta ceva de la mine pentru că s-a oprit. Apoi a bătut un apropo: „Aşa că, dacă doriţi să ştiţi ceva despre sănatatea dumneavoastră sau altcevam, vă pot pune in contact cu domnul clarvăzător pentru a vă exercita dreptul...”.
„ Nu merci, nu mă interesează deloc.” Şi s-a prins imediat, nu a mai insistat, mi-a zis un „Bonne journee” şi a închis...
Se pare că diferenţa dintre ăştia de aici şi ţigăncile care se ţin de tine să-ţi ghicească în palmă e una de marketing: aici îţi ofera un cadru legal: „suntem de la cabinetul x, situat în cutare cartier...”, îşi dau seama când nu faci parte din target-ul lor şi nu mai pierd timpul cu tine şi îţi vorbesc într-o limbă corectă ca să îţi lase impresia că sunt normali.
0 comments:
Post a Comment