Momente intense in Berlin

Cum spuneam in postul anterior, am avut parte de cateva momente care au avut un impact destul de puternic asupra mea la care si azi mai meditez.

Spre exemplu, as putea spune ca am vazut de trei moartea in forme mai mult sau mai putin stilizate: o data in prezenta unei paduri de paralelipipede gri de beton in plin centrul orasului in locul numit generic Memorialul evreilor, o data in cripta Domului in prezenta unor paralelipede de plumb impodobite cu statui si flori uneori aurite si ascunzand familia de Hohenzollern de la regi la copii care nu au apucat si a treia oara voluntar aici, moment pe care, desi nu am recunoscut, il regret pentru ca, manata de curiozitate, am uitat sa imi pun probleme de etica si umanitate. Dar asta e o alta discutie pe care prefer sa o port in privat cu cei interesati pentru a nu scormoni anumite temeri sau tabuuri ale altora. Oricum, concluzia e simpla: vrem nu vrem toti ajungem acolo si n-ar strica sa constientizam un pic si sa ne bucuram de ce avem.

Dupa aceste experiente lugubre a urmat intalnirea cu omul.
Stateam la coada la Charlottenburg, castel in stil rococo, bombardat la razboi si reconstruit (cam ca toate cladirile importante din Berlin). Ma pregateam sa ii platesc biletul unei doamne baietoase cu parul foarte foarte scurt, cand un nene cu casca de bicicleta trece cu bicicleta si cu nonsalanta pe langa noi, pe langa paznici si da sa intre in castel.
Dintre toti angajatii doar doamna din fata mea a luat pozitie. A strigat dupa el sa se opreasca dar omul s-a facut ca nu aude. A fugit dupa el nervoasa. Omul s-a intors si dadea senzatia ca vrea sa plece asa ca tanti a facut un pas sa se intoarca la postul ei. Dar individul a lasat bicicleta in holul de la intrare si s-a intors la vizita, evident trecand iar de paznici si fara bilet. Atunci femeia, nervoasa, a luat bicicleta si a azvarlit-o afara si s-a dus iar dupa omul cu bicicleta.
Omul a venit inapoi, ea boscorodind in urma lui dar bucuroasa ca l-a scos din castel. Cand barbatul nu si-a mai vazut bicicleta s-a intors si, de fata cu toata lumea, si cu doua matahale de paznici, a pocnit-o. Pocnitura s-a auzit tare si afundat. S-a facut brusc liniste. Apoi el a plecat nestingherit iar ea a ramas socata si tremurand. Cand s-a intors la scaunul ei, eu inca mai aveam cartea de credit in mana. I-am spus ca nu ma grabesc si ca o astept sa se calmeze. Am facut o observatie urata la adresa matahalelor care stateau de decoratiune si inca nu se sinchiseau de cele intamplate, si am asteptat. Intre timp femeia si-a mai revenit si a dat sa imi ia cardul din mana, apoi dintr-o data s-a razgandit: " Stiti ceva, ia luati doua bilete gratuite. Trebuie sa fac o fapta buna azi sa ma calmez."

Asa am intrat gratuit la Charlottenburg:

Si, in sfarsit, am ajuns si la socul diferentelor culturale :P. Eram pe langa Parlament care e chiar la doi pasi de cel mai important monument din Berlin, simbolul care apare pe toate ghidurile turistice, ziare, pliante, etc. Adica Poarta Branderburg:

Si cum spuneam ne aflam la Parlament de unde se vedea si poarta. Langa noi un american se holba si poza de zor o bucata de zid. Adi, citind ce scria dedesubt, i-a spus ca nu era din Zidul Berlinului ci facuse parte din granita cu Polonia si fusese daruit simbolic de polonezi. Americanul a facut un AAA... lung si, vazand ca suntem sociabili a prins curaj si ne-a intrebat: "But, do you by any chance know where is the other monument... the... Bla... Bru... Bloomberg Gate?" L-am scos din rahat si i-am spus cum se cheama de fapt si i-am si aratat-o cu degetul. "AA... Ok. I just wanted to be sure."

A doua zi am gasit printre canelele TV Bloomberg Television si inca ne mai pufnea rasul.