Intre est si vest

Au trecut cateva zile de cand m-am intors din Berlin si inca sunt sub impactul emotional al celor cateva zile petrecute acolo si abia acum m-am dezmeticit suficient sa astern amintirea lor aici.

Ca in cazul multor locuri care mi-au placut la nebunie (inclusiv tara in care ma aflu) am primit multe sfaturi sa nu ma duc acolo, multe opinii exprimand dezinteresul: Ce poti sa faci in Berlin? Ce cauti acolo? E frig. Tie chiar nu iti place soarele? etc. Mai are sens sa spun ce nationalitati sau personalitati aveau cei care au formulat astfel de pareri?
Dar evident ca nu sunt eu genul care sa ceara idei de vacanta fr..., pardon, colegilor.

Asa se face ca pe data de 19 iunie la ora 7 dimineata doua avioane aterizau la Berlin. Unul venea din Europa de Est la Tegel, aeroportul din Vest si celalalt venea din Vest la Schonefeld, aeroportul din Est. In fiecare din ele era cel putin un roman plin de curiozitate si cu o valiza de maxim 55 cm x 40 cm x 20 cm, indreptandu-se spre acelasi hotel.

Cand vii dintr-o tara francofona sau bogata sau mica sunt cateva lucruri care te socheaza la primul impact cu Berlinul: in primul rand strazile largi, lipsa aglomeratiei din mijloacele de transport la ora 8 dimineata, lucruri care iti dau de inteles ca ai cam uitat sensul cuvantului "spatiu".
Al doilea lucru, oamenii. Iti dai seama ca oamenii se imbraca mai modest, sunt mai calmi, vorbesc germana, nu iti zambesc fals, nu iti imbuiba capul cu tot felul de eufemisme, nu se supara ca nu le stii limba si iti ofera ajutorul cand te vad pierdut. Mi s-a intamplat de 3 ori ca un angajat al societatilor de transport in comun care ne-a vazut cu harta in mana sa ne intrebe unde vrem sa mergem sa incerce sa ne explice chiar in engleza stalcita si sa ne dirijeze. Chiar daca asta era jobul lui, nu am vazut nicidecum privirea aceea de Priviti-ma, va ajut. Iar atunci cand ni s-a facut un serviciu intr-un restaurant sau magazin nu am fost intampinati de fete ranjite, nici de politeturi inutile si false.

Al treilea lucru, iti dai seama ca ai cam uitat si sensul cuvantului "ieftin".

Cand vii din capitala Romaniei, bineinteles primul lucru care te socheaza e tot senzatia ca ai unde sa respiri si iti dai seama ca ai uitat ca exista si orase nesugrumate de trafic. Iti dai seama apoi ca pe alocuri Berlinul aduce a Bucuresti, un Bucuresti reconditionat, cu blocuri comuniste din care s-a eliminat orice urma de gri, mai bine facute si mai aerisite. Exista pe alocuri aceeasi amestecatura intre nou si vechi ca si la noi, alei cu tei si plopi si cladiri cu iz mai central european.

Dar cand privesti atent iti dai seama ca Berlinul e, mai presus de orice, un oras care a fost distrus si reconstruit, un oras calcat de multe ori in picioare si cu urme puternice ale trecutului.

E suficient sa privesti urmele de zid, poarta Brandenburg, locul prin care trecea odata zidul, poduri vopsite cu o culoare pana la jumatate si cu alta de cealalta parte sau case care aveau intrarea in Vest si ferestre care cadeau in Est cum e Mauer Museum si sa iti dai seama cat de mici pareau enormele diferente dintre Est si Vest.

Mi-ar lua mult timp sa povestesc toate intamplarile din Berlin cu semnificatie nu doar turistica acum pentru mine. Cu siguranta vor exista multe posturi pe blog despre lucruri ce ma leaga de Berlin, mai multe chiar decat cele cu Vienna. Deocamdata astept un DVD cu restul de poze. O prima parte se afla aici.